1 Samuel Capitolul 20

David înştiinţat de Ionatan

¹David a fugit din Naiot, de lângă Rama. S-a dus la Ionatan şi a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?”

²Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de ştire. Pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.”

³David a zis iarăşi, jurând: „Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere înaintea ta şi va fi zis: ‘Să nu ştie Ionatan, căci s-ar întrista.’ Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu este decât un pas între mine şi moarte.”

⁴Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.”

⁵Şi David i-a răspuns: „Iată că mâine este lună nouă* şi ar trebui să şed să mănânc cu împăratul; lasă-mă să mă duc şi să mă ascund** în câmpii până în seara zilei a treia.

* Num 10:10 Num 28:11 ** 1 Sam 19:2

⁶Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: ‘David m-a rugat să-l las să se ducă până la Betleem*, în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an.’

* 1 Sam 16:4

⁷Şi dacă* va zice: ‘Bine!’ atunci robul tău n-are nimic de temut,dar, dacă-l va apuca mânia, să ştii că pieirea mea** este lucru hotărât din partea lui.

* Deut 1:23 2 Sam 17:4 ** 1 Sam 25:17 Estera 7:7

⁸Arată-ţi* dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legământ** înaintea Domnului. Şi dacă este vreo nelegiuire† în mine, ia-mi tu viaţa. De ce să mă mai duci până la tatăl tău?”

* Ios 2:14 ** 1 Sam 20:16 1 Sam 18:3 1 Sam 23:18 † 2 Sam 14:32

⁹Ionatan i-a zis: „Departe de tine gândul să nu-ţi dau de ştire dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărât din partea tatălui meu şi ameninţă să te ajungă!”

¹⁰David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de ştire dacă tatăl tău ţi-ar răspunde cu asprime?”

¹¹Şi Ionatan a zis lui David: „Vino, să ieşim pe câmp.” Şi au ieşit amândoi pe câmp.

¹²Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe Domnul Dumnezeul lui Israel că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mâine sau poimâine şi, de va gândi bine de David,

¹³Domnul* să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe nimeni să-ţi dea de ştire! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăşi îţi voi da de ştire şi te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace, şi Domnul** să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu!

* Rut 1:17 ** Ios 1:5 1 Sam 17:37 1 Cron 22:11 1 Cron 22:16

¹⁴Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului şi, dacă voi muri,

¹⁵să nu îţi îndepărtezi* niciodată bunătatea faţă de casa mea, nici chiar când Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmaşii lui David de pe faţa pământului.

* 2 Sam 9:1 2 Sam 9:3 2 Sam 9:7 2 Sam 21:7

¹⁶Căci Ionatan a făcut legământ cu casa lui David! Domnul să Se răzbune* pe vrăjmaşii lui David!”

* 1 Sam 25:22 1 Sam 31:2 2 Sam 4:7 2 Sam 21:8

¹⁷Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul* lui.

* 1 Sam 18:1

¹⁸Ionatan i-a zis: „Mâine* este lună nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol.

* 1 Sam 20:5

¹⁹Să te cobori a treia zi până în fundul locului* în care te ascunseseşi în ziua când cu întâmplarea aceea şi să rămâi lângă piatra Ezel.

* 1 Sam 19:2

²⁰Eu voi trage trei săgeţi înspre piatra aceasta, ca şi când aş lovi la ţintă.

²¹Şi voi trimite un tânăr şi-i voi zice: ‘Du-te de găseşte săgeţile!’ Dacă-i voi zice: ‘Iată că săgeţile sunt dincoace de tine, ia-le!’ atunci să vii, căci este pace pentru tine şi n-ai să te temi de nimic, viu* este Domnul!

* Ier 4:2

²²Dar, dacă voi zice tânărului: ‘Iată că săgeţile sunt dincolo de tine’, atunci să pleci, căci Domnul te trimite.

²³Domnul este martor pe vecie pentru cuvântul* pe care ni l-am dat unul altuia.”

* 1 Sam 20:14 1 Sam 20:15 1 Sam 20:42

²⁴David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă şi împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănânce.

²⁵Împăratul a şezut ca de obicei pe scaunul lui, lângă perete. Ionatan s-a sculat şi Abner a şezut lângă Saul, dar locul lui David a rămas gol.

²⁶Saul n-a zis nimic în ziua aceea, „căci”, zicea el, „s-a întâmplat: el nu este curat*, negreşit nu este curat”.

* Lev 7:21 Lev 15:5

²⁷A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Şi Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici ieri, nici azi?”

²⁸Ionatan a răspuns* lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem.

* 1 Sam 20:6

²⁹El a zis: ‘Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, şi frate-meu mi-a spus lucrul acesta, deci, dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd fraţii.’ Pentru aceea n-a venit la masa împăratului.”

³⁰Atunci, Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan şi i-a zis: „Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale?

³¹Căci, câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum trimite să-l caute şi să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte.”

³²Ionatan a răspuns tatălui său, Saul, şi i-a zis: „Pentru ce* să fie omorât? Ce a făcut?”

* 1 Sam 19:5 Mat 27:23 Luca 23:22

³³Şi Saul şi-a îndreptat* suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles** că era lucru hotărât din partea tatălui său să omoare pe David.

* 1 Sam 18:11 ** 1 Sam 20:7

³⁴S-a sculat de la masă într-o mânie aprinsă şi n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi, căci era mâhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărâse.

³⁵A doua zi de dimineaţă, Ionatan s-a dus pe câmp în locul în care se învoise cu David şi era însoţit de un băieţaş.

³⁶El i-a zis: „Dă fuga şi găseşte săgeţile pe care le voi trage.” Băiatul a alergat, şi Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el.

³⁷Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine.”

³⁸I-a strigat iarăşi: „Iute, grăbeşte-te, nu te opri!” Şi băiatul lui Ionatan a strâns săgeţile şi s-a întors la stăpânul lui.

³⁹Băiatul nu ştia nimic: numai Ionatan şi David înţelegeau lucrul acesta.

⁴⁰Ionatan a dat băiatului armele şi i-a zis: „Du-te şi du-le în cetate.”

⁴¹După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrăţişat şi au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând.

⁴²Şi Ionatan a zis lui David: „Du-te în* pace, acum când am jurat amândoi în Numele Domnului, zicând: ‘Domnul să fie pe vecie între mine şi tine, între sămânţa mea şi sămânţa ta!’”David s-a sculat şi a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.

* 1 Sam 1:17