2 Samuel Capitolul 18

Absalom ucis de Ioab

¹David a numărat poporul care era cu el şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.

²A pus o treime din popor sub porunca lui Ioab, o treime* sub Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime sub Itai din Gat. Şi împăratul a zis poporului: „Vreau să ies şi eu împreună cu voi.”

* 2 Sam 15:19

³Dar poporul* a zis: „Să nu ieşi! Căci dacă vom lua-o la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră şi, când vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi, dar tu eşti ca zece mii dintre noi, şi acum este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.”

* 2 Sam 21:17

⁴Împăratul le-a răspuns: „Voi face ce credeţi că este mai bine.” Şi împăratul a stat lângă poartă, în timp ce tot poporul ieşea cu sutele şi miile.

⁵Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: „Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!” Şi tot poporul* a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.

* 2 Sam 18:12

⁶Poporul a ieşit în câmp înaintea lui Israel şi bătălia a avut loc în pădurea* lui Efraim.

* Ios 17:15 Ios 17:18

⁷Acolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David şi a fost o mare înfrângere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni.

⁸Lupta s-a întins pe tot ţinutul şi pădurea a mâncat mai mult popor în ziua aceea decât a mâncat sabia.

⁹Absalom s-a pomenit în faţa oamenilor lui David. Era călare pe un catâr. Catârul a pătruns sub ramurile încâlcite ale unui mare stejar, şi capul lui Absalom s-a prins de stejar; a rămas astfel spânzurat între cer şi pământ, şi catârul care era sub el a trecut înainte.

¹⁰Un om, văzând lucrul acesta, a venit şi a spus lui Ioab: „Iată, am văzut pe Absalom spânzurat de un stejar.”

¹¹Şi Ioab a zis omului care i-a adus ştirea aceasta: „L-ai văzut! De ce dar nu l-ai tăiat pe loc? Ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi un brâu.”

¹²Dar omul acela a zis lui Ioab: „Chiar dacă aş cântări în mâna mea o mie de sicli de argint, n-aş pune mâna pe fiul împăratului, căci noi am auzit* următoarea poruncă pe care ţi-a dat-o împăratul ţie, lui Abişai şi lui Itai: ‘Luaţi seama fiecare la tânărul Absalom!’

* 2 Sam 18:5

¹³Şi, dacă l-aş fi omorât mişeleşte, nimic n-ar fi rămas ascuns împăratului şi tu însuţi ai fi fost împotriva mea.”

¹⁴Ioab a zis: „Nu voi zăbovi atâta cu tine!” Şi a luat trei săgeţi în mână şi le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viaţă în mijlocul stejarului.

¹⁵Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorât.

¹⁶Ioab a sunat din trâmbiţă, şi poporul s-a întors, încetând astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.

¹⁷Au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din mijlocul pădurii şi au pus* peste el o grămadă foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui.

* Ios 7:26

¹⁸Pe când trăia, Absalom îşi ridicase un stâlp de aducere aminte în valea împăratului*. Căci zicea: „N-am** fii prin care să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.” Şi a pus numele său stâlpului, care şi astăzi se numeşte Stâlpul lui Absalom.

* Gen 14:17 ** 2 Sam 14:27

Solia lui Cuşi

¹⁹Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis: „Lasă-mă să dau fuga şi să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăpându-l din mâna vrăjmaşilor săi.”

²⁰Ioab i-a zis: „Nu tu ai să duci veştile azi; le vei duce într-o altă zi, dar nu astăzi, fiindcă fiul împăratului a murit.”

²¹Şi Ioab a zis lui Cuşi: „Du-te şi vesteşte împăratului ce ai văzut.” Cuşi s-a închinat înaintea lui Ioab şi a dat fuga.

²²Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis iarăşi lui Ioab: „Orice s-ar întâmpla, lasă-mă să alerg după Cuşi.” Şi Ioab a zis: „Pentru ce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ţi va fi de folos.”

²³„Orice s-ar întâmpla, vreau să alerg”, a zis din nou Ahimaaţ. Şi Ioab i-a zis: „Dă fuga!” Ahimaaţ a alergat pe drumul care duce în câmpie şi a luat-o înaintea lui Cuşi.

²⁴David şedea între cele două porţi. Caraula* s-a dus pe acoperişul porţii spre zid; a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că un om alerga singur-singurel.

* 2 Imp 9:17

²⁵Caraula a strigat şi a dat de ştire împăratului. Împăratul a zis: „Dacă este singur, aduce veşti.” Şi omul acela se apropia din ce în ce mai mult.

²⁶Caraula a văzut un alt om alergând şi a strigat la portar: „Iată, un om aleargă singur-singurel.” Împăratul a zis: „Şi el aduce veşti.”

²⁷Caraula a zis: „Alergătura celui dintâi pare că e a lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc.” Şi împăratul a zis: „Este un om de bine şi aduce veşti bune.”

²⁸Ahimaaţ a strigat şi a zis împăratului: „Este bine de tot!” S-a închinat înaintea împăratului cu faţa până la pământ şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău, care a dat în mâinile noastre pe cei ce ridicau mâna împotriva domnului nostru, împăratul.”

²⁹Împăratul a zis: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?” Ahimaaţ a răspuns: „Am văzut o mare învălmăşeală când a trimis Ioab pe slujitorul împăratului şi pe mine, slujitorul tău, dar nu ştiu ce era.”

³⁰Şi împăratul a zis: „Stai colea la o parte.” Şi Ahimaaţ a stat deoparte.

³¹Îndată a sosit Cuşi. Şi a zis: „Să afle domnul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi, Domnul ţi-a făcut dreptate, scăpându-te din mâna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta.”

³²Împăratul a zis lui Cuşi: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?” Cuşi a răspuns: „Ca tânărul acesta să fie vrăjmaşii domnului meu, împăratul, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta, ca să-ţi facă rău!”

³³Atunci, împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia de sus a porţii şi a plâns. Pe când mergea, zicea: „Fiul* meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!”

* 2 Sam 19:4