Eclesiastul Capitolul 2

¹Am zis* inimii mele:

„Haide! Vreau să te încerc cu veselie şi gustă fericirea.” Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune.

* Luca 12:19 Isa 50:11

²Am zis* râsului: „Eşti o nebunie!” şi veseliei: „Ce te înşeli degeaba?”

* Prov 14:13 Ecl 7:6

³Am hotărât* în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înţelepciune, şi să stăruiesc astfel în nebunie până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor.

* Ecl 1:17

⁴Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii,

⁵mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.

⁶Mi-am făcut iazuri ca să ud dumbrava unde cresc copacii.

⁷Am cumpărat robi şi roabe şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.

⁸Mi-am strâns* argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.

* 1 Imp 9:28 1 Imp 10:10

⁹Am ajuns* mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.

* Ecl 1:16

¹⁰Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta* mi-a fost partea din toată osteneala mea.

* Ecl 3:22 Ecl 5:18 Ecl 9:9

¹¹Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune* şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare.

* Ecl 1:3 Ecl 1:14

¹²Atunci mi-am întors privirile spre înţelepciune, prostie şi nebunie*. – Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceea ce s-a făcut şi mai înainte. –

* Ecl 1:17 Ecl 7:25

¹³Şi am văzut că înţelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul.

¹⁴Înţeleptul* îşi are ochii în cap, iar nebunul umblă în întuneric. Dar am băgat de seamă că şi unul, şi altul au aceeaşi** soartă.

* Prov 17:24 Ecl 8:1 ** Ps 49:10 Ecl 9:2 Ecl 9:3 Ecl 9:11

¹⁵Şi am zis în inima mea: „Dacă şi eu voi avea aceeaşi soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înţelept?” Şi am zis în inima mea: „Şi aceasta este o deşertăciune.”

¹⁶Căci pomenirea înţeleptului nu este mai veşnică decât a nebunului: chiar în zilele următoare, totul este uitat. Şi apoi şi înţeleptul moare, şi nebunul!

¹⁷Atunci am urât viaţa, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deşertăciune şi goană după vânt.

¹⁸Mi-am urât până şi toată munca pe care am făcut-o sub soare, muncă pe care o las* omului care vine după mine, ca să se bucure de ea.

* Ps 49:10

¹⁹Şi cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun? Şi totuşi el va fi stăpân pe toată munca mea, pe care am agonisit-o cu trudă şi înţelepciune sub soare. Şi aceasta este o deşertăciune.

²⁰Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare.

²¹Căci este câte un om care a muncit cu înţelepciune, cu pricepere şi cu izbândă, şi lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău.

²²Căci*, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui, cu care se trudeşte sub soare?

* Ecl 1:3 Ecl 3:9

²³Toate zilele lui sunt pline de durere*, şi truda lui nu este decât necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Şi aceasta este o deşertăciune.

* Iov 5:7 Iov 14:1

²⁴Nu* este altă fericire pentru om decât să mănânce şi să bea şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că şi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu.

* Ecl 3:12 Ecl 3:13 Ecl 3:22 Ecl 5:18 Ecl 8:15

²⁵Cine, în adevăr, poate să mănânce şi să se bucure fără El?

²⁶Căci El dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie, dar celui păcătos îi dă grija să strângă şi s-adune, ca să dea* celui plăcut lui Dumnezeu! Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.

* Iov 27:16 Iov 27:17 Prov 28:8