Iov Capitolul 14

¹Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină* de necazuri.

* Iov 5:7 Ecl 2:23

²Se naşte* şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.

* Iov 8:9 Ps 90:5 Ps 90:6 Ps 90:9 Ps 102:11 Ps 103:15 Ps 144:4 Isa 40:6 Iac 1:10 Iac 1:11 Iac 4:14 1 Pet 1:24

³Şi asupra lui* ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi** la judecată cu Tine!

* Ps 144:3 ** Ps 143:2

⁴Cum ar putea* să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.

* Gen 5:3 Ps 51:5 Ioan 3:6 Rom 5:12 Efes 2:3

⁵Dacă* zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,

* Iov 7:1

⁶întoarce-Ţi* măcar privirile de la el şi dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul** la sfârşitul zilei.

* Iov 7:16 Iov 7:19 Iov 10:20 Ps 39:13 ** Iov 7:1

⁷Un copac şi tot are nădejde, căci, când este tăiat*, odrăsleşte din nou şi iar dă lăstari.

* Iov 14:14

⁸Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în ţărână,

⁹înverzeşte iarăşi de mirosul apei şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

¹⁰Dar omul, când moare, rămâne întins. Omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?

¹¹Cum pier apele din lacuri şi cum seacă şi se usucă râurile,

¹²aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât* vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui.

* Ps 102:26 Isa 51:6 Isa 65:17 Isa 66:22 Fapte 3:21 Rom 8:20 2 Pet 3:7 2 Pet 3:10 2 Pet 3:11 Apoc 20:11 Apoc 21:1

¹³Ah, de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor, de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia şi de mi-ai rândui o vreme când Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine!

¹⁴Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze, aş* mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până** mi se va schimba starea în care mă găsesc.

* Iov 13:15 ** Iov 14:7

¹⁵Atunci m-ai* chema şi Ţi-aş răspunde şi Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.

* Iov 13:22

¹⁶Dar astăzi îmi numeri* paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;

* Iov 10:6 Iov 10:14 Iov 13:27 Iov 31:4 Iov 34:21 Ps 56:8 Ps 139:1-3 Prov 5:21 Ier 32:19

¹⁷călcările mele de lege* sunt pecetluite într-un mănunchi şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.

* Deut 32:34 Osea 13:12

¹⁸Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stânca din locul ei,

¹⁹cum este mâncată piatra de ape şi cum este luat pământul de râu, aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.

²⁰Îl urmăreşti întruna şi se duce; Îi schimonoseşti faţa şi apoi îi dai drumul.

²¹De ajung fiii lui la cinste, el* nu ştie nimic; de sunt înjosiţi, habar n-are.

* Ecl 9:5 Isa 63:16

²²Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”