A doua cuvântare a lui Ţofar
1Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis:
2„Gândurile mele mă silesc să răspund, şi frământarea mea nu-mi dă pace.
3Am auzit mustrări care mă umplu de ruşine, şi, din adâncul minţii mele, duhul mă face să răspund.
4Nu ştii tu că de mult de tot, de când a fost aşezat omul pe pământ,
5biruinţa celor răi a fost scurtă* şi bucuria nelegiuitului, numai de o clipă?
6Chiar dacă s-ar înălţa* până la ceruri şi capul i-ar ajunge până la nori,
* Isa 14:13 Isa 14:14 Obad 1:3 Obad 1:4
7va pieri pentru totdeauna, ca* murdăria lui, şi cei ce-l vedeau vor zice: ‘Unde este?’
* Ps 83:10
8Va zbura ca* un vis şi nu-l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.
9Ochiul* care-l privea nu-l va mai privi, locul în care locuia nu-l va mai zări.
* Iov 7:8 Iov 7:10 Iov 8:18 Ps 37:36 Ps 103:16
10Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mâinile lui* vor da înapoi ce a răpit cu sila.
11Oasele lui, pline de* vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul** cu el în ţărână.
* Iov 13:26 Ps 25:7 ** Iov 21:26
12Dulce era răul în gura lui. Îl ascundea sub limbă,
13îl mesteca întruna şi nu-l lăsa; îl ţinea în cerul gurii,
14dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.
15Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.
16Otravă de aspidă a supt, şi de aceea limba năpârcii îl va ucide.
17Nu-şi va mai plimba privirile peste pâraiele* şi râurile de miere şi de lapte,
19căci a asuprit pe săraci şi i-a lăsat să piară, a dărâmat case şi nu le-a zidit la loc.
20Lăcomia lui n-a cunoscut* margini, dar nu va scăpa ce are mai scump.
21Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bunăstarea lui nu va ţine.
22În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mâna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.
24Dacă va scăpa* de armele de fier, îl va străpunge arcul de aramă.
* Isa 24:18 Ier 48:43 Amos 5:19
* Ps 21:9
27Cerurile îi vor dezveli fărădelegea, şi pământul se va ridica împotriva lui.
28Veniturile casei lui se vor pierde, vor pieri în ziua mâniei lui Dumnezeu.
