Psalmii Capitolul 142

O cântare a lui David.

O rugăciune făcută când era în peşteră

¹Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.

²Îmi vărs* necazul înaintea Lui şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.

* Ps 102:1 Isa 26:16

³Când* îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea. Pe** drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.

* Ps 143:4 ** Ps 140:5

⁴Aruncă-Ţi* ochii la dreapta şi priveşte! Nimeni** nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.

* Ps 69:20 ** Ps 31:11 Ps 88:8 Ps 88:18

⁵Doamne, către Tine strig şi zic: „Tu* eşti scăparea mea, partea** mea de moştenire pe† pământul celor vii.”

* Ps 46:1 Ps 91:2 ** Ps 16:5 Ps 73:26 Ps 119:57 Plang 3:24 † Ps 27:13

⁶Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit* de tot! Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine!

* Ps 116:6

⁷Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare* când** îmi vei face bine.

* Ps 34:2 ** Ps 13:6 Ps 119:17