Eclesiastul Capitolul 5

¹Păzeşte-ţi piciorul* când intri în Casa lui Dumnezeu şi apropie-te mai bine să asculţi, decât** să aduci jertfa nebunilor, căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta.

* Exod 3:5 Isa 1:12 ** 1 Sam 15:22 Ps 50:8 Prov 15:8 Prov 21:27 Osea 6:6

²Nu te grăbi să deschizi gura şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în cer, şi tu, pe pământ; de aceea să nu spui vorbe* multe.

* Prov 10:19 Mat 6:7

³Căci, dacă visele se nasc din mulţimea grijilor, prostia* nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.

* Prov 10:19

⁴Dacă* ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte** juruinţa pe care ai făcut-o.

* Num 30:2 Deut 23:21-23 Ps 50:14 Ps 76:11 ** Ps 66:13 Ps 66:14

⁵Mai* bine să nu faci nicio juruinţă decât să faci o juruinţă şi să n-o împlineşti.

* Prov 20:25 Fapte 5:4

⁶Nu lăsa gura să te bage în păcat şi nu* zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: „M-am pripit.” Pentru ce să Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale şi să nimicească lucrarea mâinilor tale?

* 1 Cor 11:10

⁷Căci, dacă este deşertăciune în mulţimea visurilor, nu mai puţin este şi în mulţimea vorbelor; de aceea, teme-te* de Dumnezeu!

* Ecl 12:13

⁸Când vezi* în ţară pe cel sărac năpăstuit şi jefuit în numele dreptului şi dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta. Căci peste cel** mare veghează altul mai mare şi peste ei toţi, Cel Preaînalt.

* Ecl 3:16 ** Ps 12:5 Ps 58:11 Ps 82:1

⁹Dar un folos pentru ţară, în toate privinţele, este un împărat preţuit în ţară.

¹⁰Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!

¹¹Când se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi cei ce le papă. Şi ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii?

¹²Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puţin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă.

¹³Este* un mare rău pe care l-am văzut sub soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpânului lor.

* Ecl 6:1

¹⁴Dacă se pierd aceste bogăţii prin vreo întâmplare nenorocită, şi el are un fiu, fiului nu-i rămâne nimic în mâini.

¹⁵Cum* a ieşit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce şi nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui.

* Iov 1:21 Ps 49:17 1 Tim 6:7

¹⁶Şi acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise. Şi ce* folos are el că** s-a trudit în vânt?

* Ecl 1:3 ** Prov 11:29

¹⁷Ba încă toată viaţa lui a* mai trebuit să mănânce cu necaz şi a avut multă durere, grijă şi supărare.

* Ps 127:2

¹⁸Iată ce am văzut: este* bine şi frumos ca omul să mănânce şi să bea şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudeşte sub soare, în toate zilele vieţii lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci** aceasta este partea lui.

* Ecl 2:24 Ecl 3:12 Ecl 3:13 Ecl 3:22 Ecl 9:7 Ecl 11:9 1 Tim 6:17 ** Ecl 2:10 Ecl 3:22

¹⁹Dar dacă* a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul muncii lui: acesta este un dar de la Dumnezeu.

* Ecl 2:24 Ecl 3:13 Ecl 6:2

²⁰Căci nu se mai gândeşte mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.