Eclesiastul Capitolul 6

Averea şi cinstea sunt tot deşertăciuni

¹Este* un rău pe care l-am văzut sub soare şi care se întâlneşte des între oameni.

* Ecl 5:13

²Este, de pildă, un om căruia i-a dat Dumnezeu avere, bogăţii şi slavă, aşa* că nu-i lipseşte nimic din ce-i doreşte sufletul, dar** Dumnezeu nu-l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deşertăciune şi un rău mare.

* Iov 21:10 Ps 17:14 Ps 73:7 ** Luca 12:20

³Chiar dacă un om ar avea o sută de copii şi ar trăi mulţi ani, oricât de mult i s-ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el şi dacă* nici de înmormântare n-are parte, eu zic că o stârpitură este mai** fericită decât el.

* 2 Imp 9:35 Isa 14:19 Isa 14:20 Ier 22:19 ** Iov 3:16 Ps 58:8 Ecl 4:3

⁴Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întuneric şi numele îi rămâne acoperit cu întuneric;

⁵n-a văzut, nici n-a cunoscut soarele, şi de aceea este mai bine de ea decât de omul acela.

⁶Şi de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se bucure de fericire, nu merg toate la un loc?

⁷Toată* truda omului este pentru gura lui, şi totuşi poftele nu i se împlinesc niciodată.

* Prov 16:26

⁸Căci ce are înţeleptul mai mult decât nebunul? Ce folos are nenorocitul care ştie să se poarte înaintea celor vii?

⁹Mai bine ce vezi cu ochii decât frământare de pofte neîmplinite: şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.

¹⁰Ce este omul se cunoaşte după numele care i s-a dat demult: se ştie că este din pământ şi nu* poate să se judece cu cel ce este mai tare decât el.

* Iov 9:32 Isa 45:9 Ier 49:19

¹¹Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulţeşte deşertăciunea, ce folos are omul din ea?

¹²Căci cine ştie ce este bine pentru om în viaţă, în toate zilele vieţii lui de vieţuire deşartă, pe care le petrece ca o* umbră? Şi cine** poate să spună omului ce va fi după el sub soare?

* Ps 102:11 Ps 109:23 Ps 144:4 Iac 4:14 ** Ps 39:6 Ecl 8:7