Iov deznădăjduit
1Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaş* şi zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.
* Iov 14:5 Iov 14:13 Iov 14:14 Ps 39:4
2Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,
3aşa am eu parte de luni de durere*, şi partea mea sunt nopţi de suferinţă.
* Iov 29:2
5Trupul mi se acoperă* cu viermi şi cu o coajă pământoasă, pielea-mi crapă şi se desface.
6Zilele mele* zboară mai iuţi decât suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!
* Iov 9:25 Iov 16:22 Iov 17:11 Ps 90:6 Ps 102:11 Ps 103:15 Ps 144:4 Isa 38:12 Isa 40:6 Iac 4:14
7Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea* este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
8Ochiul* care mă priveşte nu mă va mai privi; ochiul Tău mă va căuta şi nu voi mai fi.
* Iov 20:9
9Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se* coboară în Locuinţa morţilor!
10Nu se va mai întoarce în casa lui şi nu-şi va mai cunoaşte locul* în care locuia.
* Ps 39:1 Ps 39:9 Ps 40:9 ** 1 Sam 1:10 Iov 10:1
12Oare o mare sunt eu sau un balaur de mare,
de-ai pus strajă în jurul meu?
13Când* zic: ‘Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile’,
* Iov 9:27
14atunci mă înspăimânţi prin vise, mă îngrozeşti prin vedenii.
15Ah, aş vrea mai bine gâtuirea, mai bine moartea decât aceste oase!
16Le dispreţuiesc*!… Nu voi trăi în veci… Lasă-mă**,
căci doar o suflare mi-i viaţa†!
* Iov 10:1 ** Iov 10:20 Iov 14:6 Ps 39:13 † Ps 62:9
17Ce este* omul ca să-Ţi pese atât de mult de el, ca să iei seama la el,
18să-l cercetezi în toate dimineţile şi să-l încerci în toate clipele?
19Când vei înceta odată să mă priveşti?
Când îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?
20Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul* oamenilor?
Pentru ce m-ai pus** ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?
* Ps 36:6 ** Iov 16:12 Ps 21:12 Plang 3:12
